De toamnă
***
Un zvon arămiu privirea-mi atinge,
De toamnă mă leagă cu fire prelungi,
Strivită în palmă o frunza ajunge,
Cenuşă şi miere în galben de fungi.
Cromatic sedus de clipa prezentă,
Suspend până mâine regretul tardiv,
Imi iau şevaletul şi mina ardentă,
Desfac pânzei albe şi ultimul tiv.
Tiare brumate se scurg în unealtă,
Sunt pânza şi cerul unite în cânt
Şi lume cu îngeri încap laolaltă,
Cu ochii, lăuntric pictez în cuvânt,
Silabe transform din vise rebele,
Cenuşa împrăştii cum vântul un nor,
Sunt sigur, din raiul ascuns printre stele
Coboară în toamne culoare şi dor.
18.11.2010